"Visez la o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind ,nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi le dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară si pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au si ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitorii dintre ei si ei înşişi. (Dar nici asta nu trebuie să le fie spus)""Gândul Şcolii, al celei unde să nu se predea nimic, mă obsedează. Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. De aceea nici nu trebuie lecţii. Chiar unui om care te întreabă, nu ai nevoie să-i dai "lecţii". O carte pe care o scoţi din bibliotecă, un "Preludiu" de Bach pe care-l pui seara, în linişte, sau un exemplu de seninătate intelectuală sunt mult mai educative decât o lecţie. Oamenii aceia tineri văd ca vrei să încorporezi o idee şi încep să încorporeze şi ei una (Poate "gandul unic", de care vorbea Pârvan).
Cred că şcoala asta trebuie refăcută."
(Constantin Noica, "Jurnal Filozofic")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu