Ieri mi-am dovedit încă o dată că sunt imprevizibil, până şi pentru mine. Spontaneitatea asta am dezvoltat-o de câţiva ani încoace... nu stiu exact de ce, dar a apărut. De exemplu, sunt cu nişte priet
eni la masă, ma ridic, salut şi plec fără motiv sau obiectiv; stăteam în vechea chirie, brusc îmi fac bagajele, într-o oră am găsit o nouă chirie, în 2 ore eram deja mutat. Bineînţeles toată lumea se şochează în jurul meu. Probabil subconştientul meu se plictiseşte sau se alertează şi i-a decizii fără să mă consulte, dar asta deja aparţine de sfera patologiei psihologice.
Ieri "şedeam blând" ca ardeleanu' la un film, în mica mea garsonieră din Cluj, după o zi de examene ciudate ca de obicei, uşor marcat după sesiunea asta de vară. Mi-a trecut brusc prin imaginaţie un băţ d
e pescuit.
Mă uit la ceas, şapte făr' un sfert. Sar în picioare, arunc câteva haine şi laptopul în rucsac, direcţia? straţia de troleu, autogară, Hunedoara.
De ce m-am hotărât, pregătit şi deplasat în 40 de minute spre casă la simpla imagine a unui băţ? Nu stiu nici asta...dar ziua de astăzi am petrecut-o la pescuit. Ăsta e un nou hobby, pe care l-am descoperit destul de recent. Mă relaxează, stau în natură, nu mă deranjează nimeni în timpul "muncii" şi mai prind şi câte un peşte, cât de mic o fi el.
Oricum, înafară de pescuit, mă atrage şi locul în sine. E un lac, Cinciş, destul de mare, la vreo 10 de km de oraş. Am crescut pe malul lui şi în decursul copilărie am auzit tot felul de legende despre "lacul blestemat". Am găsit şi un articol destul de interesant despre el:
"In urma cu 45 de ani, autoritatile hunedorene stramutau satul Cincis pentru a amenaja un lac de acumulare. Peste 150 de familii au fost obligate sa-si paraseasca atunci casele. Iar cand apele au inceput sa acopere satul, doua biserici au cazut 'prada' noului lac. Cu cimitire cu tot. In scurt timp, satenii au inceput sa observe fenomene ciudate in zona." Continuare...
eni la masă, ma ridic, salut şi plec fără motiv sau obiectiv; stăteam în vechea chirie, brusc îmi fac bagajele, într-o oră am găsit o nouă chirie, în 2 ore eram deja mutat. Bineînţeles toată lumea se şochează în jurul meu. Probabil subconştientul meu se plictiseşte sau se alertează şi i-a decizii fără să mă consulte, dar asta deja aparţine de sfera patologiei psihologice.Ieri "şedeam blând" ca ardeleanu' la un film, în mica mea garsonieră din Cluj, după o zi de examene ciudate ca de obicei, uşor marcat după sesiunea asta de vară. Mi-a trecut brusc prin imaginaţie un băţ d
e pescuit.Mă uit la ceas, şapte făr' un sfert. Sar în picioare, arunc câteva haine şi laptopul în rucsac, direcţia? straţia de troleu, autogară, Hunedoara.
De ce m-am hotărât, pregătit şi deplasat în 40 de minute spre casă la simpla imagine a unui băţ? Nu stiu nici asta...dar ziua de astăzi am petrecut-o la pescuit. Ăsta e un nou hobby, pe care l-am descoperit destul de recent. Mă relaxează, stau în natură, nu mă deranjează nimeni în timpul "muncii" şi mai prind şi câte un peşte, cât de mic o fi el.
Oricum, înafară de pescuit, mă atrage şi locul în sine. E un lac, Cinciş, destul de mare, la vreo 10 de km de oraş. Am crescut pe malul lui şi în decursul copilărie am auzit tot felul de legende despre "lacul blestemat". Am găsit şi un articol destul de interesant despre el:
"In urma cu 45 de ani, autoritatile hunedorene stramutau satul Cincis pentru a amenaja un lac de acumulare. Peste 150 de familii au fost obligate sa-si paraseasca atunci casele. Iar cand apele au inceput sa acopere satul, doua biserici au cazut 'prada' noului lac. Cu cimitire cu tot. In scurt timp, satenii au inceput sa observe fenomene ciudate in zona." Continuare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu