Nu înţeleg de ce, dar atunci când am cel mai mult de învăţat îmi trec prin bibilică tot felul de idei care mai de care mai radicale sau extravagante. Şi in ultima vreme am excelat la subiectul idei, deci învăţat...mai puţin. Sau oare mintea mea ciudată îmi dă semne că nu fac bine ceea ce fac, că pot mai mult decât să "tocesc" o carte medicală săptămâni întregi? Nu ştiu exact cum stă treaba cu învăţatul ăsta nici după 17 ani de şcoli, oricum funcţionez doar în acest singur mod, cartea în faţă, pixul în mână, Cola şi spor la treabă. Ţin minte detaliile până la examen, atât.
Aşa suntem obişnuiţi de mici în acest sistem de învăţământ care încă se mai simte destul de comunist. Acumulăm informaţii inutile "pe bandă" ca nişte roboţei cuminţi după care le uităm la fel de repede. Asta e orice, numai învăţat nu.
Un extraordinar profesor de fizică din liceu spunea că omul învaţă în fiecare zi informaţii infinite şi că fizica, de exemplu, este o materie cunoscută în detaliu de fiecare om indiferent de pregătire, doar ca trebuie să înţelegem cum să o explicăm şi aplicăm.
Mi-a luat ceva timp să înţeleg de ce studiile la o şcoală din străinătate pot costa sute de mii de dolari. Probabil pentru că acolo se pune accent pe om si pe practică, adică "pe fapte, nu pe vorbe", pe adevărata valoare intelectuală, pe ce ai studiat şi aplicat, nu doar pe ce ai citit azi noapte. Noi, studenţii românii, suntem foarte buni la "poveşti", pentru asta ne pregăteşte şcoala. Zeci de cursuri săptămânale, câte un stagiu practic la care te uiţi pe pereţi. Asta e reţeta magică care se urmează încă din primele zile de şcoală, după care ţi se aplică în frunte o mândră diplomă şi eşti trimis in viaţa reală, cu situaţii reale unde nici o greşeală nu se iartă.
De exemplu, un pacient care se prezintă la stomatolog nu va fi niciodată interesat de profundele cursuri de sport, management, oftamologie, medicină internă, endocrinologie, TBC, bioetica, etc. studiate de către medicul său, el vrea doar să-i dispară durerea şi un dinte sănătos. De ce nu putem să ne limităm la ceea ce e util şi important? Nu ştiu exact, poate pentru că aşa e românul, are imprimată ideea rămasă dinainte de '89 că fiecare trebuie să câştige o pâine, inclusiv "căpuşele" universitare.
Pentru a av
ea succes în orice, avem nevoie de cât mai multă practică susţinută de teorii clare si precise. Cum credeţi că au fost create cărţile pe care le tocim in fiecare sesiune? După zeci de ani de studiu practic asupra unui singur subiect, se crează maestrul domeniului respectiv, care consideră la un moment dat că este timpul să teoretizeze cunoştinţele sale. După, trânteşte informaţia în braţele studentului, care e nevoit să memoreze şi să recite (la propriu) munca şi informaţiile acumulate în ani de zile de către mentorul său.
Cred că am lăsat aici destule idei întortocheate...e timpul să mă întorc la cartea mea. Activităţile şi situaţiile prin care trec zilnic de câţiva ani încoace m-au făcut să uit de scopul principal pentru care sunt aici in Cluj, la facultatea asta, a, da, stomatologia, interesant...
Noapte bună
Aşa suntem obişnuiţi de mici în acest sistem de învăţământ care încă se mai simte destul de comunist. Acumulăm informaţii inutile "pe bandă" ca nişte roboţei cuminţi după care le uităm la fel de repede. Asta e orice, numai învăţat nu.
Un extraordinar profesor de fizică din liceu spunea că omul învaţă în fiecare zi informaţii infinite şi că fizica, de exemplu, este o materie cunoscută în detaliu de fiecare om indiferent de pregătire, doar ca trebuie să înţelegem cum să o explicăm şi aplicăm.
Mi-a luat ceva timp să înţeleg de ce studiile la o şcoală din străinătate pot costa sute de mii de dolari. Probabil pentru că acolo se pune accent pe om si pe practică, adică "pe fapte, nu pe vorbe", pe adevărata valoare intelectuală, pe ce ai studiat şi aplicat, nu doar pe ce ai citit azi noapte. Noi, studenţii românii, suntem foarte buni la "poveşti", pentru asta ne pregăteşte şcoala. Zeci de cursuri săptămânale, câte un stagiu practic la care te uiţi pe pereţi. Asta e reţeta magică care se urmează încă din primele zile de şcoală, după care ţi se aplică în frunte o mândră diplomă şi eşti trimis in viaţa reală, cu situaţii reale unde nici o greşeală nu se iartă.
De exemplu, un pacient care se prezintă la stomatolog nu va fi niciodată interesat de profundele cursuri de sport, management, oftamologie, medicină internă, endocrinologie, TBC, bioetica, etc. studiate de către medicul său, el vrea doar să-i dispară durerea şi un dinte sănătos. De ce nu putem să ne limităm la ceea ce e util şi important? Nu ştiu exact, poate pentru că aşa e românul, are imprimată ideea rămasă dinainte de '89 că fiecare trebuie să câştige o pâine, inclusiv "căpuşele" universitare.
Pentru a av
ea succes în orice, avem nevoie de cât mai multă practică susţinută de teorii clare si precise. Cum credeţi că au fost create cărţile pe care le tocim in fiecare sesiune? După zeci de ani de studiu practic asupra unui singur subiect, se crează maestrul domeniului respectiv, care consideră la un moment dat că este timpul să teoretizeze cunoştinţele sale. După, trânteşte informaţia în braţele studentului, care e nevoit să memoreze şi să recite (la propriu) munca şi informaţiile acumulate în ani de zile de către mentorul său.Cred că am lăsat aici destule idei întortocheate...e timpul să mă întorc la cartea mea. Activităţile şi situaţiile prin care trec zilnic de câţiva ani încoace m-au făcut să uit de scopul principal pentru care sunt aici in Cluj, la facultatea asta, a, da, stomatologia, interesant...
Noapte bună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu