De câteva zile trag cu ochiul prin micul Jurnal Filozofic a lui Noica, plin de "adevăruri absolute" pe gustul meu. Nu ştiu exact de ce am cumpărat cărticica asta, probabil la insistenţele unei foste colege de la Filozofie: "Bă vezi ce tare-i ăsta!", da, este chiar "tare", vorbeşte pe "limba mea", simplu, exact, nu dezvoltă filozofic ideile la infinit.Avea ce avea omul ăsta şi cu sistemul de învăţământ, probabil si din motivul prea multor ani petrecuţi prin şcoli naţionale si internaţionale. Din cauza asta a dat naştere "şcolii" filozofice de la Păltiniş (mai multe detalii in Jurnalul de la Păltiniş a lui Liiceanu, în imagine cabana din Păltiniş).
Ideile lui cu privire la o Şcoală ideală sunt simple la prima vedere. Am lăsat şi în postul trecut câteva rânduri din Jurnal. Am mai găsit câteva idei în care mă încadrez şi eu, cel puţin ca limită de vârstă.
"Aştept la Şcoală pe tânărul timid. Există ceva nepreţuit în timiditate: păstrează. Mai ales la popoarele care se maturizează uşor, cum sunt popoarele acestea- latine dacă vreţi, timiditatea e un factor educativ fără pereche. Esenţialul e să prelungeşti tinereţea; cu orice mijloace, deci chiar prin timiditate. Căci toate "animalele superioare" au o tinereţe lungă. (Asta o ştiu sigur din biologie)
De aci lupta dintre învăţătorul adevărat şi părinte. Profesorii obişnuiţi conspiră cu părinţii în a maturiza pe tânăr; în a-i da cunoştinţele necesare -spun ei-, în a-l pregăti pentru viaţă, spun ceilalţi. Atunci intervine învăţătorul. Tânărul nu ştie să se apere singur, să-şi apere singur ce are mai bun: propria sa tinereţe; căci chiar în el sunt unele îndemnuri, ispite, instincte pur şi simplu, care îl trimit la maturitate. Şi totuşi în inima lui stăruie o nostalgie de calitate: el caută ucenicia, caută învăţatorul.
O, ce lucruri frumoase se petrec acum, între 20 şi 25 de ani! Părinţii îi dau brânci în viaţă; profesorii îi eliberează diplome; lumea înconjurătore îi deschide porţile; instincte de afirmare îi dau ghes. Şi el? El şovăie încă. Dar e clar, spun ei: uite aci un post, uite aci o partidă, uite dincoace o încadrare posibilă. Ce mai aştepţi? Nu, el aşteaptă. Ceva aşteaptă în el. Ceva întârzie în el. Ferice de cei care, în clipa aceea de cumpănă, întâlnesc un mare întârzietor!"
C. Noica, Jurnal Filozofic
"Şcoala. Şcoala asta. Nu ştiu dacă am s-o fac vreodată. Dar mi-ar plăcea ca la sfârşitul vieţii să pot spune: nici nu am făcut altceva."
Aici puteţi găsi mai multe citate scurte din operele lui C. Noica
Ideile lui cu privire la o Şcoală ideală sunt simple la prima vedere. Am lăsat şi în postul trecut câteva rânduri din Jurnal. Am mai găsit câteva idei în care mă încadrez şi eu, cel puţin ca limită de vârstă.
"Aştept la Şcoală pe tânărul timid. Există ceva nepreţuit în timiditate: păstrează. Mai ales la popoarele care se maturizează uşor, cum sunt popoarele acestea- latine dacă vreţi, timiditatea e un factor educativ fără pereche. Esenţialul e să prelungeşti tinereţea; cu orice mijloace, deci chiar prin timiditate. Căci toate "animalele superioare" au o tinereţe lungă. (Asta o ştiu sigur din biologie)
De aci lupta dintre învăţătorul adevărat şi părinte. Profesorii obişnuiţi conspiră cu părinţii în a maturiza pe tânăr; în a-i da cunoştinţele necesare -spun ei-, în a-l pregăti pentru viaţă, spun ceilalţi. Atunci intervine învăţătorul. Tânărul nu ştie să se apere singur, să-şi apere singur ce are mai bun: propria sa tinereţe; căci chiar în el sunt unele îndemnuri, ispite, instincte pur şi simplu, care îl trimit la maturitate. Şi totuşi în inima lui stăruie o nostalgie de calitate: el caută ucenicia, caută învăţatorul.
O, ce lucruri frumoase se petrec acum, între 20 şi 25 de ani! Părinţii îi dau brânci în viaţă; profesorii îi eliberează diplome; lumea înconjurătore îi deschide porţile; instincte de afirmare îi dau ghes. Şi el? El şovăie încă. Dar e clar, spun ei: uite aci un post, uite aci o partidă, uite dincoace o încadrare posibilă. Ce mai aştepţi? Nu, el aşteaptă. Ceva aşteaptă în el. Ceva întârzie în el. Ferice de cei care, în clipa aceea de cumpănă, întâlnesc un mare întârzietor!"
C. Noica, Jurnal Filozofic
"Şcoala. Şcoala asta. Nu ştiu dacă am s-o fac vreodată. Dar mi-ar plăcea ca la sfârşitul vieţii să pot spune: nici nu am făcut altceva."
Aici puteţi găsi mai multe citate scurte din operele lui C. Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu